Sezonul 2018 de Formula 1 programează, în acest weekend, al 16-lea Mare Premiu, în Rusia. Cu șase curse rămase de disputat, campionul mondial în exercițiu, Lewis Hamilton, are avantaj de 40 de puncte la general în fața lui Sebastian Vettel. Germanul de la Ferrari a început sezonul cu victorii în primele două curse, însă acum șansele sale la titlul suprem s-au diluat considerabil, iar ziua de vineri de la Soci, rezervată antrenamentelor, a adus alte vești proaste, monoposturile Mercedes dovedindu-se mult mai rapide decât cele roșii.
BBC a publicat, vineri, sub semnătura lui Andrew Benson, principalul redactor pe F1, o analiză a declinului înregistrat de Ferrari în ultima decadă, pornind de la observația că, dacă Sebastian Vettel va rata titlul mondial, atunci 2018 va prelungi ciclul de zece ani în care Scuderia de la Maranello nu reușește să câștige titlul mondial și a patra oară când Forza Rossa lasă să-i scape o bună oportunitate. „Ferrari: ce s-a întâmplat cu cea mai nemiloasă dominatoare din Formula 1?” – iată cele mai importante observații ale jurnalistului britanic.
Epoca Baronului Roșu și moștenirea sa
Ultimul reviliment Ferrari în Formula 1 s-a datorat aducerii francezului Jean Todt și a trio-ului de la Benetton, Michael Schumacher – Ross Brawn – Rory Byrne. Mutarea din 1996 s-a concretizat abia după 3 ani de muncă, în 1999, când Căluțul Cabrat a câștigat titlul mondial al Constructorilor, într-un an în care „Schumi” avea mari șanse la coroană dacă nu ar fi fost accidentul de la Silverstone, în care germanul și-a rupt piciorul, fiind nevoit să rateze 6 Mari Premii. Între 2000 și 2004, Michael Schumacher a câștigat cu Ferrari 5 titluri mondiale consecutive.
În 2007, Kimi Raikkonen a beneficiat de valul de succes anterior, notează Andrew Benson. Recunoscut pentru faptul că are o versatilitate aparte și poate struni orice mașină, finlandezul a condus practic o creație a cuplului Brawn – Byrne, chiar dacă cei doi părăsiseră Scuderia la finele lui 2006 ca și germanul Michael Schumacher, și s-a încoronat campion mondial. Diferența în clasament dintre Raikkonen și următorii săi, Lewis Hamilton și Fernando Alonso – exact 1 punct! Atunci, Ferrari profita prompt de scandalul de spionaj care a pus pe jar echipa McLaren, dar și de fricțiunile dintre cei doi coechipieri aflați la bordul Săgeților Argintii.
Declinul Ferrari
Lipsa unui monopost competitiv, greșeli de pilotaj, accidente provocate de alți piloți și ghinionul au generat seceta pentru Ferrari în F1.
2008 Cu o mașină competitivă, în primul an fără Jean Todt, Massa a ratat titlul, în fața lui Hamilton, într-un alambicat ultim tur al sezonului. Ferrari a câștigat însă titlul mondial al constructorilor.
2009 An foarte slab pentru Ferrari, exact ca 2005-ul, cu o singură victorie repurtată de Kimi Raikkonen, pe tehnicul circuit din Belgia.
2010 Venirea lui Fernando Alonso a ridicat-o pe Ferrari, în primă fază. Spaniolul a comis greșeli mari încercând să compenseze prin realizări personale deficitul de viteză față de Red Bull, rămânând astfel la jumătatea sezonului la 47 de puncte în urma liderului. Cuplul Ferrari-Alonso a recuperat însă fantastic, reușind să ajungă la conducere cu două curse rămase de disputat. O decizie tactică greșită a echipei, sub safety-car, în ultima cursă, când ibericul s-ar fi încoronat campion cu un loc 4, i-a scos titlul din buzunar lui Alonso, apreciază Benson.
2011 Ferrari a câștigat o singură cursă, într-un an de coșmar pentru tifosi.
2012 Un adevărat dezastru pentru Forza Rossa! Într-un an atipic, cu 7 câștigători diferiți în primele 7 curse, Alonso s-a desprins la 40 de puncte în fața piloților Red Bull, Vettel și Webber, după 11 din 21 curse disputate, deși mașina roșie nu era cea mai rapidă. Apoi, ibericul a fost victima a două accidente nefericite, care l-au forțat la abandon, iar până la urmă a fost depășit în ultimele două curse de Sebastian Vettel.
2013 Un sezon început de Alonso cu 2 victorii în primele 5 curse s-a întors radical pentru Ferrari când Pirelli a modificat compoziția gumelor, din cauza deselor probleme de fiabilitate. Noile cauciucuri au avantajat clar Red Bull și Vettel s-a impus cu 13 victorii în ultimele 19 curse.
2014 Motorul hibrid propus de Ferrari a fost un fiasco, iar Alonso a decis să își negocieze plecarea.
2015 O mașină mai competitivă l-a ajutat pe Vettel să câștige a doua sa cursă la volanul Ferrari. Chiar dacă progresul față de 2014-le fără victorie a fost evident, acesta a fost însă insuficient pentru a contesta supremația Mercedes.
2016 Ferrari a făcut doi pași înapoi, încheind din nou fără victorie, ca a treia echipă în F1.
2017 Ferrari a operat schimbări majore, renunțând la conservatorismul caracteristic și alegând soluții radicale, creative, notează Benson. Sergio Marchionne, care a preluat funcția de președinte al Ferrari de la Luca Di Montezemolo în 2014, s-a implicat personal în reforma echipei de Formula 1. Vettel a fost lider în clasament în prima jumătate, însă ieșirea nervoasă a germanului, care în Azerbaidjan a intrat pur și simplu în Hamilton, avea să pună paie pe foc și să declanșeze o serie neagră pentru Sebastian și Ferrari, cu două abandonuri tehnice și un dublu-abandon pentru echipă provocat la start, la Singapore, de german ce au pecetluit soarta titlului.
Ce se întâmplă în 2018? Deja-vu!
Sebastian Vettel și Ferrari au câștigat primele două curse în 2018. Mașina mai rapidă în sezon a fost cea Ferrari, cu excepția circuitelor din Australia, Spania, Franța, Austria și Silverstone, notează expertul BBC, însă balanța înclină net în favoarea lui Hamilton prin prisma unor greșeli ale Scuderiei, dar și ale unor erori de pilotaj ale lui Vettel. Nu mai puțin de 6 Mari Premii ar fi putut oferi un alt aspect campionatului, cu o gestiune mai bună din partea Ferrari și a lui Vettel.
Marele Premiu din Azerbaidjan (aprilie) Vettel a început cursa cu avans de 9 puncte în fața lui Hamilton și a terminat-o la 4 în spatele acestuia. După ce echipa a greșit strategia, chemându-l prea devreme la boxe comparativ cu Valtteri Bottas (coechipierul lui Lewis), Vettel s-a angajat riscant într-o depășire pentru primul loc, l-a lovit pe Bottas și a încheiat cursa pe 4.
Marele Premiu al Franței (iunie) Vettel avea la startul etapei a 8-a un punct avans în fața lui Hamilton. S-a ciocnit însă la start cu Bottas, a terminat doar al 3-lea și a căzut la 14 puncte în urma britanicului.
Marele Premiu al Austriei (iulie) Echipa nu l-a informat corespunzător pe Vettel de faptul că, după ce își terminase turul cronometrat de calificare, îl obstrucționează pe Sainz și s-a ales cu o penalizare de 3 poziții pe grilă. Germanul nu a reușit să profite din plin de abandonul pe motive tehnice al lui Hamilton, ocupând doar treapta a treia a podiumului și ajungând la +1 în clasament, de la -14.
Marele Premiu al Germaniei (iulie) Raikkonen, aflat pe strategie alternativă, a fost menținut în fața lui Vettel, limitându-i acestuia opțiunile de a-și mări ecartul față de urmăritorii direcți. Benson apreciază că din cauza ecartului mai mic, presiunea exercitată de Hamilton l-a împins pe Vettel la greșeală în momentul aversei de ploaie din final, soldată cu abandon. Cursa a făcut rocada în clasamentul general, Hamilton obținând o victorie nesperată și un ecart de 17 puncte.
Marele Premiu al Italiei (septembrie) Sursa de frustrare pentru Vettel a venit în calificări, atunci când echipa i-a oferit poziția privilegiată pentru obținerea celui mai bun timp lui Raikkonen. Finlandezul a făcut record pe tur și a luat pole-ul, în fața germanului, iar acesta din urmă s-a ciocnit la start cu deținătorul titlului mondial, avariindu-și mașina, reușind apoi să recupereze de la coada grilei doar până pe locul 4.
Marele Premiu de la Singapore (septembrie) Ferrari a fost neașteptat de lentă, iar Vettel a pierdut 10 puncte în duelul direct cu Hamilton.
5 curse în sezonul 2018 în care Sebastian Vettel nu aprins podiumul, doar 2 pentru Hamilton
1 egal este raportul abandonurilor în sezonul 2018 pentru Hamilton și Vettel
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER